Tinteste cat poti tu de sus

Imi place foarte mult sa citesc. No big news here pentru cei care ma cunosc.

Astazi citesc destul de putina fictiune – caut povestile oamenilor reali care au reusit sa ajunga cat de departe au dorit si au indraznit sa viseze. Si, mai nou, mi-am descoperit o pasiune pentru audiobook-uri.  (Alex nu e pasionat de cititul clasic, cu cartea in mana, insa e fan audiobook-uri care se pot asculta in masina, asa ca profitam de nou descoperita activitate comuna ca sa folosim cat mai bine timpul petrecut in trafic si sa lucram la construirea de planuri pentru viitor si sa dezbatem idei.

Am avut multa vreme si inca mai am si acum o oarecare strangere de inima sa povestesc toate aspiratiile mele “nebune” (dar foarte bune de altfel 🙂 celor din jur, dintr-o teama de a nu fii judecata: pentru telurile alese, pentru lipsa de modestie, pentru ca vreau sa fiu altfel, pentru ca ce se intampla daca nu reusesc (din nou!) sa ajung acolo unde vreau si am sa o iau iar de la capat. Si pentru ca de multe ori nu gaseam in interlocutorii mei dispozitia pentru o discutie constructiva. Sunt multe persoane carora le este Ok in comfortul pe care si l-au creat si ideea de a schimba lucrurile ii vlaguieste de energie. Si e corect ca fiecare sa aleaga pentru sine. That’s what free will is all about.

However, teama aceasta m-a facut sa ma gandesc destul de bine ce, cat si cum spun lumii si atunci cand am scris postarea despre lista de obiectivele pentru anul viitor (Gasiti postarea aici). Insa, ca orice teama, devine mai mica atunci cand o adresezi. Dupa ce am facut lista publica, asta pentru a ma motiva sa o formulez cat mai bine cu putinta si pentru a ma tine mai responsabila pentru urmarirea a ceea ce am scris acolo, nu m-am mai gandit la ce o sa creada ceilalti. Si it felt good. One more demon out of the way so to speak.

Astazi am ascultat un podcast despre blocajele mentale pe care le avem, care m-a uns la suflet – vorbeste despre a nu ma rusina fata de ceilalti pentru succesul pe care mi-l doresc, ca atunci cand oamenii fac lucruri care sunt pe sufletul lor si castiga si financiar din asta, pentru ca rezervorul lor de implinire se umple, ajung sa faca niste chestii grozave atat pentru ei si pentru cei din jur. Mi-a placut si partea cu cat de mult conteaza sa iti alegi fara sa faci compromisuri un partener care fie pe aceeasi lungime de unda cu tine si care sa te sustina sa iti urmezi calea. Asta e una din cele mai importante decizii care afecteaza pozitiv sau negativ viata si realizarile unui om.

Inregistrarea aceasta si alte cateva pe aceeiasi tema mi-au schimbat putin discursul intern pe marginea acestui subiect si l-au facut mai constructiv.

Mi-au adus aminte ca atunci cand nu ne mai negam lucrurile pe care ni le dorim (aka nu ne mai dam singuri cu biciul pe spate), in loc sa ocupam spatiu mental certandu-ne: pentru prajitura aia care a fost asa buna, daaar se depune (jap! o palma mentala pentru ca nu am fost in stare sa ne abtinem)…., pentru ca am lenevit in loc sa punem casa in ordine si multe alte exemple, putem pur si simplu sa fim mai linistiti cu noi (jap! iar ca am fost invatati sa fim albinute nu trantori), etc, etc, etc

Si am ajuns sa pot sa zic: si ce daca am mancat prajitura aia pe care mi-am dorit-o? As putea sa gandesc cat de minunat este gustul ei si cat de norocoasa sunt ca traiesc in viata asta si in timpurile asta in care am putut sa ma bucur de ea. Puteam sa ma nasc intr-o parte a lumii unde sa nu fii avut niciodata sansa sa ma bucur de un moment din asta de placere. Si mai pot ceva: atunci cand nu imi neg un lucru la care ma tot gandesc, am ocazia sa evaluez cat de bine ma face sa ma simt de fapt ceea ce mi-am dorit. Pentru ca tot ce ne interzicem devine in mintea noastra mult mai grozav si mai atractiv decat e de fapt. 🙂

PS: M-ati prins astazi, in caz ca nu v-ati dat seama deja de cateva randuri bune, am dat iama in ceva dulce 😛 🙂

Am un exercitiu care ma ajuta enorm atunci mai am dileme din acestea existentiale (inclusiv pe teme mai profunde decat ciocolata bio) – bine, atunci cand imi aduc aminte de el:  Daca imi fac mica asta bucurie, oricare ar fii ea, ca sa ma pot concentra apoi mai usor pe chestiile mai marete pe care le am de indeplinit, cat de mult ma va afecta peste o ora, 1 zi, peste 2, peste o saptamana, peste 5-10-20-50 ani? Cat de mult imi va pasa de treaba asta atunci? De cele mai multe ori raspunsul e ca deloc sau aproape de loc. Atunci cand e o decizie care conteaza mai mult de o zi, incerc mereu sa ma gandesc in viitor, ca la sah si sa vad cum m-as impaca cu diversele versiuni pe care viitorul le poate lua. Evident, aici nu mai vorbesc de mancatul de bomboane. Game of thrones 🙂

Revenind la podcast, inregistrarea e gratuita, in limba engleza si se gaseste aici:

Mie mi-a placut la nebunie si dupa ce am ascultat, m-am si abonat la toata seria, am mers si mai departe, am mai facut un review la postarea mea cu lista de obiective pentru noul an si am mai adaugat inca un punct. Revin cu ea in varianta completa in postarea urmatoare.

Cum vi se pare? Voi cum reusiti sa “va deblocati” de temerile interioare? Mi-ar placea mult sa mai gasesc niste metode pentru inspiratie.

Pup! Pe data viitoare!

Ne puteti urmari pe:
2

Comments

comments

Aboneaza-te la Newsletter