Calator in tara mea: Haloweenul la castelul Kalnoky de la Miclosoara, Transilvania

Pentru multa vreme, cand alegeam o destinatie de calatorie, era aproape intotdeauna ceva din afara tarii. Mi se parea ca toate lucrurile interesante se afla peste hotare, asa ca acolo ne si duceam.

De cand l-am avut pe Levi, am inceput sa cautam variante de destinatii unde sa ajungem mai usor, cu masina, pentru ca ne ofera multa libertate si putem cara cu usurinta toate lucrurile de care (credem ca) o sa avem nevoie cu un copil mic.

Si asa am inceput sa descoperim incet, incet ca tara noastra e incredibil de frumoasa. Chiar mai incredibil de frumoasa decat ne asteptam sau decat alte locuri pe care le vizitasem in afara ei.

Declicul la noi s-a produs atunci cand am descoperit site-ul Tasting Romania. Am gasit acolo o gramada de optiuni de vacante: iti asiguri transportul pana la destinatie si acolo ai cazare, masa (in functie de pachet) si activitati pregatite pe durata sederii. Mi se pare genial pentru familiile cu copii pentru ca nu mai trebuie sa cauti orbeste pe internet dupa lucruri de facut.

Cum planul meu este sa calatoresc la fiecare sfarsit de saptamana (cand nu intervine altceva), mare parte din bugetul meu se duce catre asta. Si catre rate.

Am scris mai mult despre obiectivele mele pentru anul urmator aici

Noi de obicei folosim formularul de contact ca sa cerem optiuni de vacante pentru numarul de oameni care suntem, cam ce am vrea sa facem, cat putem sa stam si cate ore suntem dispusi sa conducem pana ajungem acolo.

Asa am ajuns de data aceasta tocmai in Transilvania, Miclosoara pe domeniul contelul Kalnoky, cu pachetul acesta.

Cladirea unde este receptia

Pe domeniul castelului/conacului Kalnoky se afla mai multe case de oaspeti, in care sunt cazati turistii: sunt vechi, insa restaurate impecabil si mobilate in stil traditional secuiesc.

Ca parte a pachetelor, se fac excursii ghidate in fiecare zi a saptamanii iar plecarea se face cam intre 10:30-11:00 dimineata.

Cam asa arata activitatile pe o saptamana:

Vineri dimineata am plecat din Bucuresti cu noaptea in cap, pe 7 ca sa ajungem la timp pentru prima excursie din pachet. Partea buna la orele acestea mai putin populare e ca dai skip la multa din aglomeratia care apare mai tarziu pe traseu. Am facut in jur de 3 ore.

Pentru ca am ajuns mai devreme decat era planificata plecarea, am apucat sa bem cate un ceai si sa mancam niste zacusca cu paine (e super buna) in sufrageria cladirii unde se afla receptia.

Am fost preluati apoi de ghida noastra cu masina si am plecat catre activitatea din prima zi (vineri): excursie la Pestera Liliecilor si Cheile Vargasului.

Am mers cu masina in jur de 40 de minute (aproximativ 25 km), ultimii km din drum fiind neasfaltati, pana la locul unde trebuia lasata masina si continuat la picior.

Am pornit intr-o drumetie de cam jumatate de ora de mers pe jos, intr-un traseu usor prin padure pana la pestera. Noi nu am fost prea bine echipati, eram imbracati/incaltati cam oraseneste, insa sunt tare buni niste bocanci de drumetie cu care sa nu aluneci pe pietre/frunze si niste haine mai groase (eventual waterproof daca a ploua recent si picura din copaci).

Am prins insa o zi frumoasa si calda iar natura arata minunat in hainele de toamna si sub lumina blanda a soarelui.

In Cheile Varghisului se afla peste 120 de pesteri de diverse dimensiuni. Am intrat doar in Pestera Mare de la Meresti.. Se spune ca in pesterile acestea se gaseste cea mai mare colonie de lilieci din Carpatii orientali. Noi am vazut doar unul, care mi s-a parut chiar mare raportat altii vazuti in alte calatorii si pe care am incercat sa nu il deranjam prea tare din somnul sau.

Intrarea in Pestera Mare

Mi s-a parut foarte interesant cat de cald (si cata umezeala) era in interiorul pesterii desi afara era chiar racoare dupa termometrul meu intern.  Am mai vazut de afara Pestera Calului si Pestera Tatarilor, in care ni s-a povestit ca se ascundeau oamenii din zona atunci cand erau atacati de tatari.

Zona are foarte multe atractii naturale care merita vazute si ne-am decis sa ne reintoarcem echipati mai adecvat ca sa putem sa beneficiem de cat mai multa aventura in natura.

Am gasit o descriere foarte bine detaliata a ceea ce se mai poate vizita in zona pe site-ul acesta, pe care il vom pastra ca referinta pentru vizitele noastre urmatoare.

Dupa pestera mare, ne-am intors incet incet spre masina, pe acelasi traseu de jumatate de ora si am luat pranzul in natura sub forma de picnic. Nu credeam ca vom mai prinde sa mai luam masa afara anul acesta (era 27 octombrie) asa ca experienta ne-a surprins tare placut. Am avut si doi spectatori la masa, 2 caini de stana huge care si-au facut simtita prezenta imediat ce am scos mancarea si care au asteptat cuminti pana cand am terminat si i-am bucurat cu resturile ramase, desi, uitandu-ma la ei, cred ca doar le-am pornit apetitul. 🙂

   La picnic cu ghida noastra

Am avut grija sa lasam totul impecabil de curat in urma noastra si am luat inclusiv niste plasticuri ramase de la mese in natura dinaintea noastra. Nu putem sa ii schimbam pe ceilalti dar putem decide ce sa facem noi ca sa avem parte de ceea ce ne dorim 🙂

Intorsi inapoi, am luat in primire cazarea, o camera taraneasca foarte draguta, cu baie moderna insa. Camera nu are televizor si nu i-am simtit absolut deloc lipsa.

Am levenit pana seara cand am luat cina in crama cladirii unde se afla receptia. Mancarea a fost buna si locatia interesanta. Ne-am imprietenit cu o familie tare vesela de canadieni cu trei copii si am petrecut o seara tare frumoasa vorbind la o bere despre culturile noastre, mancare, sport si atatea altele. Va recomand berea Harghita (nu am gasit-o in alta parte decat aici) si Csiki Sor.

Dupa un somn odihnitor, am luat micul dejun la o masa mare, comuna, din nou in cladirea unde se afla receptia. Partea frumoasa la tipul asta de asezare e ca deoarece toata lumea sta la aceeiasi masa , discutiile si prieteniile se leaga foarte usor. Am mai bagat o portie sanatoasa de zacusca. Chiar e foarte buna. Nu imi vine sa cred cati turisti straini sunt acolo. Cei din Romania sunt clar in minoritate. Probabil si pentru ca din pacate nu prea se stie de locurile acestea si ce s-a facut acolo. Dar cu cat povestim si experimentam mai multi, cu atata locurile si oamenii beneficiaza mai mult de pe urma turismului.

Excusia de sambata a fost axata pe vizitarea mestesugarilor din zona, care continua de generatii mentinerea vie a traditiilor populare.

Am vizitat intai o moara de apa de pe la 1800, unde se macinau de zor toate soiurile de cereale.

Toti mestesugarii aveau in rame poze cu printul Charles. Am aflat ca mama morarilor, o doamna in varsta foarte tonica fusese chiar invitata de acesta la botezul printului George. Daca o fi sa nu adevarat, n-as putea spune, insa e cu siguranta o poveste interesanta.

Apoi am vizitat un atelier mestesugaresc de mobila traditionala si un atelier de tesatorie, ambele pastrand traditia locului si a famiilor de mai multe generatii.

Dupa ce am luat masa de pranz, cei mici au facut un treasure hunt pe domeniul conacului in timp noi ceilalti am vizitat castelul muzeul intr-un tur ghidat.

Mi s-a parut extraordinar cum au reusit sa renoveze acest loc cu fonduri europene, mai ales cand am vazut cum arata inainte si am fost tare bucuroasa ca am participat si eu, cu picatura mea in ocean la sustinerea proiectului.

Seara am fost invitati la petrecerea de Haloween de la conac, care s-a tinut in pivnita locatiei, foarte dragut amenajata pentru eveniment.

Am avut parte de un concert cu muzica tiganeasca sustinut de 2 familii de la Sf Gheorghe, reprezentatie care ne-a mers la suflet, alaturi de cina minunata si de discutiile captivante cu noii nostrii prieteni canadieni.

Ne-am mai bucurat de o noapte de somn odihnitor in casuta taraneasca de oaspeti iar dimineata am mai bagat o portie sanatoasa de zacusca. Ca sa fie. 🙂

Dupa care ne-am intors inca de dimineata spre Bucuresti ca sa nu prindem aglomeratia de duminica. Ne-a placut!

Ce ne-a placut cel mai tare: Casutele de oaspeti si conacul restaurate, excusia la pestera, faptul ca au fost foarte deschisi sa pregateasca mancare vegetariana care a fost si buna si diversa, zacusca.

Cui cred ca se potriveste cel mai bine:  Familiilor cu copii peste 3 ani as spune eu – activitatile incluse adauga foarte mult la farmecul experientei si sunt foarte dificil de facut daca copilul este foarte mic. Traseul spre pestera, vizita la moara, vizitele la toate locatiile mie personal mi se par foarte dificil de facut cu un copil foarte mic ca sa te poti bucura cum trebuie de experienta. Si pentru ei poate deveni frustrant pentru ca nu au voie sa se desfasoare peste tot. In cazul nostru, Levi a ramas la bunici peste weekend deoarece isi revenea dintr-o raceala.

Cred ca se mai potriveste foarte bine pentru cupluri de toate varstele, grupuri de prieteni cu spirit de aventura, team-buildinguri in grupuri mici. Oameni deschisi sa experimenteze stilul traditional. Este diferita experienta de cea la un hotel.

Ce imbracaminte mi se pare cea mai potrivita: pantaloni lungi si comozi, geaca mai groasa in sezonul rece si incaltaminte rezistenta la apa pentru drumetii adaptata perioadei din an in care mergeti.

Cea mai buna perioada de vizitare: Ghida noastra din prima zi ne-a indicat luna mai ca fiind ce mai potrivita. Totusi, locatia este deschisa pentru vizitare tot timpul anului. Noi am fost la finalul lui Octombrie si am prins niste zile foarte frumoase, chiar daca mai reci.

Cat costa: Pachetul pe care l-am ales noi prin Tasting Romania a costat aporox 1300 om de persoana pentru 3 zile, 2 nopti cazare, toate mesele incluse de cand am ajuns, plus 3 excursii (nu am mai participat la cea de duminica pentru ca am preferat sa nu prindem aglomeratie la intoarcere). Mi se pare ca a meritat banii dati.

Petrecerea de Haloween a costat 260 ron/persoana, 100 ron/copil.

Unde puteti face booking: Noi am mers prin pachetul acesta de la Tasting Romania dar puteti gasi si internet multe alte variante de rezervare.

Cu drag, pe data viitoare cu noi aventuri!

Pssst: S-ar putea sa iti placa si povestea noastra despre excursia la vinaria de la Malul Marii Clos de Colombes si cea despre Conacul Archia

Inca ceva: Pentru fiecare abonat nou la Newsletter, After the Morning Coffee doneaza cate 1 leu pentru a sustine o cauza sociala. In felul acesta, vrem sa redirectionam banii destinati catre publicitatea online pentru a ajunge la oamenii care doresc sa se aboneze, pentru a sustine ceva sau pe cineva care are nevoie de ajutorul nostru, indeplinindu-ne in acelasi timp obiectivele. Toti banii stransi din noi abonati in luna Noiembrie vor fi donati pe 4 Decembrie.

Cauza de luna aceasta este cea a Domnului Nicu: Abandonat la vârsta de 5 ani, a crescut într-un orfelinat. Din luna septembrie doarme pe stradă, pe Calea Dorobanți. Între vitrinele cu obiecte de lux, își trăiește povestea tristă încă nescrisă. Unii oameni se opresc să îi dea de mâncare însă mare parte din alimente le dăruiește mai departe. Domnul Nicu are acum 64 de ani. Caută un spațiu liniștit de locuit în care să poată citi, descurca rebus, desena. Cu ajutorul oamenilor a reusit pana acum sa isi gaseasca un post de paznic. Campania aceasta este pentru a-l sustine sa isi poata plati o camaruta undeva ca sa nu mai doarma in strada.

Ne puteti urmari pe:
2

Comments

comments

Aboneaza-te la Newsletter